Dăunători în grădina noastră, adică posibilitățile de apărare împotriva melcilor fără cochilie

Melcii fără cochilie sau spanioli (Limax spp., Milax spp.) reprezintă cei mai de temut dușmani ai celor care iubesc grădinile. Nu cruță nimic, sosesc în masă și distrug absolut tot ceea ce le vine în cale. În majoritatea cazurilor aceștia sunt dăunători ai frunzelor, astfel încât pericolul pândește orice legumă sau răsad care crește deasupra solului. Întrucât ei nu sunt activi pe timpul zilei, le putem depista numai urmele sub forma unor margini roase ale frunzelor (nervurile principale rămân intacte), a adânciturilor vizibile la nivelul culturilor și a gâtului rădăcinilor, respectiv a dungilor specific vâscoase și lucioase pe care le lasă în urma lor

 

Printre plantele lor nutritive lor se numără speciile de varză, fasolea, sincer să fim toate legumele rădăcinoase și foioase, inclusive răsadurile proaspăt încolțite. Acești dăunători de grădină care nu pot fi numiți mici iernează sub formă de ouă, larvele ieșind din ouă în circa 2-4 săptămâni. Exemplarii dezvoltați sunt predispuși să își facă apariția numai noaptea sau pe vreme ploioasă, astfel încât protecția împotriva lor este posibilă mai ales prin amplasarea unor capcane sau prin semănarea inamicilor lor naturali.

Din fericire, ei au destui inamici naturali, printre altele găinile, rațele (cele mai cunoscute dintre acestea fiind rațele alergătoare indiene; în gospodăriile ecologice aproape că se apelează numai la aceste animale împotriva invaziei melcilor, semnalez, în mod eficient), însă tot aici aparțin și cârtițele, aricii și nu în ultimul rând omul. Există o modalitate de protecție împotriva lor și cu chimicale, deși cu aceste substanțe trebuie să avem o maximă precauție deoarece ele pot fi toxice la adresa endotermelor, utilizarea lor având lor numai în cazuri extreme.

 

 

 

Pentru cei cărora nu le-ar plăcea la casa lor un coteț de păsări de curte sau nu se așteaptă la cârtițe, la arici, posibilitatea unei vânători personale sub forma amplasării unor capcane reprezintă o excelentă oportunitate. Aceasta poate avea loc așteptând, cu un foarfece în mână (metodă brutală, dar eficientă), continuarea putând oricine să o ghicească…. Cealaltă posibilitate o constituie capcana cu bere. Săpăm în pământ, până la nivelul solului, un castronel sau un recipient din plastic tăiat în două, apoi îl umplem cu bere (poate fi și bere expirată J), mirosul dulceag al berii ademenește melcii pe timpul nopții, ei se aruncă lacom în el, dar cu siguranță ieșirea și scăparea lor nu mai este posibilă, astfel încât ei sunt distruși practic de efectul alcoolismului. Mai mult, prin așezarea pe compost a exemplarelor pieriți, putem experimenta un efect similar ca în cazul anumitor specii de pești, și anume faptul că mirosul „semenilor” morți alarmează indivizii încă vii!

 

 

Nici în continuare nu se dovedește a fi o metodă iubitoare de animale, deși este oportunitate de asemenea eficientă, săratul. Presărăm melcul cu sare, acesta “dizolvându-se” încet și ușor sub efectul sării. Aceasta este o metodă cumplită, nemiloasă, nici un melc nu merită această suferință îndelungată! În schimb, prin vărsarea apei fierbinți, efectul este imediat, melcul nefiind astfel supus unei suferințe îndelungate, de ore în șir. Există și persoane care presară la nivelul solului și var nestins sau folosesc produse granulate de ucidere a melcilor, ambele metode declanșând o campanie activă împotriva intrușilor.

 

În grădinile noastre este permisă și utilizarea unor sisteme agrotehnice!  Un sol pregătit temeinic, cu un potențial de creștere a răsadurilor cu compactitate scăzută reduce posibilitatea ca acești mici “răufăcători” să se poată ascunde cu ușurință. Prin mărginirea de jur-împrejur a răsadurilor noastre în prag de încolțire cu un gard sau scânduri, putem asigura, de asemenea, o protecție eficientă la adresa plantelor noastre.

 

Protecția biologică este foarte populară în zilele noastre. Aceasta acoperă în cazul de față ideea că își face apariția un nematod, pe nume: Phasmarhabditis hermaphrodita. Acesta este un nematod parazit care atacă melcii în așa fel încât ei poartă cu ei o specie de bacterii și cu eforturi colective penetrează prin intermediul sistemului respirator al melcilor în organismul acestora, acolo se înmulțesc și produc pierirea animalului gazdă.

Aceste nematode ajung în sol o dată cu stropirea, în cazul suprafețelor foarte extinse cu un set pulverizator.

 

Trebuie oricum să luăm în considerare faptul că deși melcii fără cochilie pot produce daune semnificative, chimicalele presărate împotriva lor pot genera daune și mai mari, datorită faptului că conferă un caracter toxic legumelor dorite a fi protejate (și consumate) împotriva melcilor, respective acționează negative și asupra animalelor endoterme și a inamicilor lor naturali, așadar, ar fi indicat să alegem din ansamblul metodelor ecologice, care protejează mediul înconjurător.

 

 

 

Bordás Melinda

                        “Grădina….cu inima. Grădina….cu mintea”